Un artist-voluntar în jurul lumii

O cafenea bucureşteană, o seară liniştită de început de toamnă, şi o cafea aburindă şi aromată, sunt ingredientele perfecte pentru a lega noi prietenii şi a participa la o conversaţie ce te poartă pe culmile aventurii şi suspansului.

Mai ales dacă povestitoarea este o maestră în devenire în artă şi circ, un spirit creativ şi pasionat de ceea ce face. Probabil nu mă veţi crede, dacă vă voi spune că ştie să jongleze cu torţele, şi o grămadă de alte chestii tari. Tocmai de aceea o voi lăsa pe ea să vă povestească mai multe.

 Oana: Bună! Sunt Oana Tămaş, am 28 de ani, sunt din Sibiu, dar locuiesc în Arad. De curând m-am întors din Bulgaria, unde am promovat un proiect ce se numeşte Serviciul European de Voluntariat (SEV) care face parte din marele program Tineret în Acţiune. Acolo am stat 10 luni, fiind parte dintr-o organizaţie culturală ce promovează teatrul stradal, carnavalurile, jongleriile cu foc.

 Reporter: Cum ai descoperit acest proiect?

Oana: Voiam să devin voluntar, şi am căutat pe internet un ONG. Printre anunţurile de tot felul, am găsit unul despre un ONG din Baia Mare. Am intrat pe site-ul lor, m-am înscris şi i-am rugat să-mi trimită oferte care să se potrivească profilului meu. Am primit această ofertă, şi fiind încântată de domeniul artistic, am aplicat. A urmat un training de pregătire care a durat câteva luni, timp în care am învăţat să jonglez cu foc, deoarece caracteristica principală a organizaţiei bulgăreşti erau spectacolele cu foc, să confecţionez măşti, să vorbesc bulgară, să lucrez cu voluntarii…

Apoi a urmat plecarea şi începerea activităţii propriu-zise.

                             Oana, în stânga, zâmbind

Reporter: Cum te-ai apucat de teatru?

Oana: De teatru m-am apucat când aveam vreo 3 ani. Într-o zi am îmbrăcat rochia mamei şi i-am încălţat pantofii, şi ţipam prin casă că vreau să fiu actriţă. În şcoala generală am urmat cursuri la Palatul Copiilor, la cercul de teatru. Apoi am mers la Şcoala Populară de Arte din Arad. Mai târziu am înfiinţat o trupă de teatru de păpuşi, trupa „Sugestiv”, cu care încă mai participăm la festivaluri. Doi ani la rând am participat la Festivalul Medieval de la Sighişoara.

Reporter: Participând prin diverse ţări la festivaluri, îţi îmbini cele mai mari pasiuni ale tale, teatrul şi călătoria

 Oana: Nu este întotdeauna atât de uşor precum pare, dar totdeauna se găsesc soluţii. Eu prefer călătoriile low-cost. Cel mai uşor este cu transportul. Una dintre soluţii este ocazia, acei oameni ce iau autostopişti în maşinile lor şi îi duc gratis o porţiune de drum. Este cea mai des folosită metodă, dar şi cea mai plină de riscuri. Astfel poţi traversa dintr-o parte în alta a Europei la preţuri reduse. A doua soluţie este „Couch surfing”, un program virtual în care se înscriu oameni de pe tot globul care caută sau oferă cazare gratis. Personal, am avut experienţe foarte frumoase, aplicând la acest program, am fost primită ca parte din familie de cei la care am fost cazată. Astfel am reuşit să vizitez o sumedenie de ţări, dintre care voi aminti doar câteva: Bulgaria, Ungaria, Austria, Franţa, Germania, Islanda, Irlanda de Nord, Serbia. 

                          Oana în stânga în negru

Le recomand tuturor tinerilor să se inscrie în activităţi de voluntariat, deoarece te ajută să te descoperi pe tine însăţi, să înveţi lucruri noi de care poate vei avea nevoie mai târziu, să vizitezi locuri noi şi, mai ales, să-i ajuţi pe cei din jurul tău, care au nevoie de ajutor şi de o vorbă bună.

Din vorbă în vorbă, descopăr că are atât un suflet mare cât şi spirit de iniţiativă.

Oana: Împreună cu câţiva prieteni ne dorim să înfiinţăm un ONG prin care să facem accesibil teatrul, copiilor din satele izolate, cu probleme financiare, din familii defavorizate. Un copil dintr-un oraş, care face parte dintr-o familie organizată, are posibiltatea de a viziona un spectacol de teatru sau de circ, un concert sau o manifestare culturală. Dar sunt copii care nu au văzut niciodată un spectacol de teatru şi eu cu trupa mea de teatru, de 8 ani de când colindăm ţara, am ajuns în locuri unde erau 4 copii în tot satul, şi atunci când am început să jucăm s-au minunat de parcă l-au văzut pe Dumnezeu. Pentru acei copii care nu au posibilităţi materiale am convenit să oferim gratis spectacolul. Odată, într-un sat de munte, după spectacol, copiii au venit după paravan şi ne-au întrebat dacă pot să atingă păpuşile. Erau atât de fascinaţi de ele, încât le vorbeau ca şi cum ar fi fost oameni.

Această ultimă povestioară a ei m-a sensibilizat până la lacrimi, m-a determinat să apreciez mai mult ceea ce am şi să aplaud cu înverşunare la viitoarele spectacole la care voi merge.

O melodie electrizantă ce a explodat în boxe ne-a trezit însă la realitate, ne-a făcut să ne pară rău că am lăsat cafeaua să se răcească, dar am ieşit pe ringul de dans şi am continuat distracţia.

 Valentina

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s