O altfel de… repetiție

Vă aduceți aminte despre articolul cu „FlashmOda” din primul nostru număr, sau de fotografiile cu tinerii muzicieni care merg prin spitale pentru a aduce cu ajutorul artei lor alinare bolnavilor, încurajare familiior și pentru a crea un mediu mai uman acolo unde copiii și oamenii se confruntă cu suferința?

Ei bine, vă propunem să vizionați acum un filmuleț care circulă pe YouTube despre un alt flashmod exemplar.

Hadassah_Hospital

E vorba despre o clasă de orchestră de la un Academia de muzică și dans din Ierusalim, Israel care a înlocuit una din orele dedicate repetițiilor, care se desfășurau de obicei în sala de clasă cu o vizită la Spitalul Hadassah.

Nu a fost un concert propriu-zis, mai curând un fel de repetiție cu public, mica orchestră neavând nici pretenția de a cânta perfect nici ținuta de concert. Dar nimeni nu s-a supărat, dimpotrivă…

Nu numai că au adus un strop de bucurie tuturor celor de acolo, dar prin filmulețul pe care l-au făcut și l-au postat invită oamenii să doneze bani pentru a susține spitalul.

Hadassah-muzica

Cât de greu poate fi să repeți un astfel de model? Asteptam parerile voastre, dupa ce veți vdea filmul 🙂

http://www.youtube.com/watch_popup?v=tzwWskM4hN8

Rodica

Anunțuri

A fii… tu?!

hamlet

Celebrul Hamlet al și mai celebrului Shakespeare s-a trezit într-un moment de solitudine și disperare în care a zis: “ A fi sau a nu fi?”.

De aici a pornit totul. De atunci războiul aprig pe care omenirea trebuie sa-l poarte cu ea însăși, s-a întețit.

S-a gândit cineva că poate săracul Will (Shakespeare) a avut în minte cu totul și cu totul altceva când a scris faimoasa replică?

Da? Nu?

Ei bine, eu am presupus că se gândea la următoarele:

1. “ A fi sau a nu fi”…mâncare în frigider, sau ma rog, camară, ce o fi avut el acolo…

2. “ A fi sau a nu fi”… o sumă de bani în portofel…

3. “ A fi sau a nu fi”… cald afară…da,da, te cam gândești la asta, din când în când

… și cel mai important:

4. “A fi sau a nu fi”…eu ( adică el, Hamlet, sau Will, în cazul lui).

 

Scurt și la obiect: după ce te chinui o bună bucată de vreme să descoperi cine ești, ce faci, de ce, pentru ce… ș.a.m.d, apare Hamlet care îți dă toată viața peste cap și care te face să îți dai seama că… ai greșit și trebuie să o iei de la capăt.

Ideea pe care mă bazez acum constă în faptul că: este îngrozitor de greu să mai fii…tu.

E foarte ușor în schimb să fii profesorul, fotbalistul, cântărețul/cântăreața sau actorul tău preferat.

Așadar, cu toții preferăm să fim altcineva: e mai simplu, e mai lejer, e mai la îndemână.

Mai mult decât atât, prin această imitație de foarte proastă calitate (de cele mai multe ori) reușim și o mare performanță: să transformăm idealul, modelul în… nimic.

Yeeeeey! 1-0 pentru noi, și nu o spun într-un sens bun.

Am auzit acum ceva timp această expresie:

Adevărul despre adevăr este că… doare. Așa că mințim”

Urăsc să spun sau să admit asta, dar n-am încotro. Dar, oare mințim și ne mințim pentru că vrem să fim mai buni și să ne urmăm, așa zisul model? Sau pur și simplu nu mai știm cum să fim noi, așa că încercăm să ne regăsim în…”plastice”?

three models

Pe de altă parte, am uitat să pun la colț cel mai important cuvânt pe care l-am tot repetat pe aici: modelul. Care? Cine?

Când eram mică, știam atât: modelul = domnișoara de la TV care merge pe un podium și prezintă o rochie hidoasă (în 90% din cazuri). Și asta era. Asta însemna.

De când am transformat “păpușa” de la TV într-un…ideal?

Aaaa, da: de când am început să realizăm că Hamlet a avut el un sens când a zis ce a zis, și am început să ne… panicăm.

Cred că e în firea umană să aleagă întotdeauna calea cea mai ușoară (vorba aia: între a merge pe jos și a merge cu mașina, mulți preferă a doua opțiune).

Mai cred și că puținii oameni care își dau seama, la un moment dat, cine sunt cu adevărat, se ascund în dulapuri sau în peșteri, negând faptul că au reușit să își spună: ăsta sunt eu. De ce? Poate din cauza aceluiași sentiment de… panică? Sau poate pentru că după ce ai descoperit că ești altfel, e destul de greu să te descurci mai apoi într-o societate care trăieste după… modelul acela, facil, la îndemână.

Nu mă înțelegeți greșit. Etalonul până la urmă, e bun. Ce ne-am face dacă nu ar exista un etalon în ceea ce privește… designul de haine?

Oooo, Doamne. Panică!!!

Vedeți? Ar fi oribil.

 

Deea

Inițiativă, curaj și perseverență

Acestea sunt trei dintre cele mai importante calități care te pot ajuta să reușești în viață, chiar dacă te-ai născut în România, unde „pila și banu gros vorbește”, asta ca să mă exprim, nu-i așa, în limbajul celor care vor să ne facă să credem una ca asta 🙂

Exemplele unor reușite bazate pe inițiativă, curaj și perseverență sunt multe, dar eu vreau să vă vorbesc despre o situație în care reușita unui om aflat foarte departe e importantă și pentru noi, pentru că e vorba despre un om care, de unul singur a transformat o regiune și a creat un nou „plămân” pentru Terra – o pădure.

Exemplul acesta mi se pare un important îndemn și pentru toți cei care ezită să treacă la fapte până nu consideră că au toate șansele de reușită – ceea ce se întâmplă foarte rar. Dar, să vă spun povestea… Sat_Molay_inainteTotul s-a petrecut în India, o țară unde relațiile sociale sunt încă afectate de tradiționala împărțire pe caste, unde un țăran, un paria nu are prea multe drepturi. 

În 1979 un adolescent de 16 ani, Jadav „Molay” Payeng, fiu de țăran dintr-o localitate săracă de pe Insula Majuli, situată în mijlocul fluviului Bramaputra, într-o zonă afectată de zeci de ani de eroziune și de degradare a solului, a văzut că, după perioada musonului, inundațiile puternice au aruncat pe o porțiune mare și aridă de teren zeci de șerpi și alte viețuitoare mici și toate au pierit din cauza soarelui puternic și faptului că pe acea întindere nu era nici un pom la umbra căruia să se adăpostească.

Și a fost atât de impresionat încât, fără să țină seama de replicile de genul – „ai înebunit / o să ne faci de rușine” și altele asemenea, a avut inițiativa și curajul să meargă la autorități – el, un paria, la funcționarii, care sunt dintr-o castă superioară – și să le ceară să facă ceva, să planteze pomi pe acea întindere de pământ arid.

De multă vreme ar fi trebuit să se facă ceva pentru a salva zona de degradare, dar autoritățile nu făceau nimic și oamenii alegeau să plece în altă parte, pentru că terenul nu mai producea nimic….

Molay_Payeng

Payeng nu s-a lăsat descurajat nici de refuzul sau chiar atitudinea funcționarilor care, evident au fost deranjați de îndrăzneala și „obrăznicia” unuia care nu-și cunoaște lungul nasului, cum se spune, tratându-l cu dispreț, ci a insisitat și a insistat, mergând la funcționari din ce în ce mai sus pe scara ierarhică, până a primit un răspuns de genul –

De ce nu plantezi tu niște pomi, dacă îți pasă chiar atât de tare? Deși pe acel teren sigur nu va crește nimic! E doar nisip… .Dar dacă vrei, poți să încerci să pui niște bambus”.

Pentru cei ce nu știu, să plantezi bambus înseamnă să pui în pământ o sămânță și să îngrijesști locul unde ai plantat acea sămânță timp de trei ani, până răsare lăstarul, fără să știi dacă sămânța s-a prins sau nu… Deci îndemnul primit fusese probabil, în mintea funcționarului, mai mult o batjocură.

Dar pentru tânărul nostru a însemnat atât permisiunea de a se apuca să planteze pe un teren care nu era al lui ci al administrației satului, cât și o idee de cum să înceapă.

Și s-a apucat de treabă, dar nu oricum ci cu o incredibilă determinare și perseverență, plantând fără ajutorul nimănui, cu mâinile lui, o suprafată de peste 550 de hectare de pădure (1400 acri – de două ori cât suprafața Central Park din New York!!!), de-a lungul celor aproape 30 de ani cât au trecut de la data când a luat hotărârea să facă ceva, pentru viețuitoarele pădurii și pentru oamenii din satul lui.

forest

Abia în 2008 autoritățile care răspund de pădurile din India au aflat de isprava lui Payeng și au început să se gândească să îi recunoască efortul, numindu-l curator al rezervației naturale pe care a creat-o.

Pentru că pădurea plantată de Payeng adăpostește și alte specii de plante – solul a redevenit fertil – și este totodată casa unui mare număr de păsări și animale, inclusiv rinoceri, tigri și elefanți.

Și pentru că Payeng nu numai că a plantat toată acea uriașă suprafață, dar s-a și împotrivit cu hotărâre oricărei tentative de exploatare prin tăierea copacilor.

În încheiere vă spun că un astfel de om poate fi un exemplu demn de urmat, chiar dacă nu vă propuneți să plantați păduri.

Dar învățați de la el că inițiativea, curajul și perseverența vă pot aduce succesul în cele mai grele condiții.

Așa că nu mai ezitați, nu vă lăsați descurajați, perseverați și veți reuși! Succes!

Diana

Invitație la joc și EcoTurism în România

Ți-ai dorit să poți pleca în drumeție la munte, dar nu cunoști tineri care au aceleași gusturi cu tine?

Vrei să afli mai multe despre locurile minunate din România unde poți organiza drumeții, unde poți vedea peisaje încă neștirbite de intervenția unei „civilizații” prost înțelese, dar unde gazdele îți pot oferi o masă pe cinste și un grad de confort destul de apropiat cu cel de acasa?

Îți plac provocările?

Voluntari-britanici-2

Ei bine, te invităm să cunoști oamenii muntelui, care s-au reunit în Asociația Drumeții montane, care organizează în fiecare an un frumos concurs pe teren intitutlat Ștafeta munților și care acum, la început de an, te provoacă la un joc, care se desfășoară pe pagina vwww.joc.drumetiimontane.ro .

Este un joc cu întrebări de cultură generală legate de munte, de România și de turismul eco.

Prin intermediul acestui joc poți învăța foarte multe despre România, chiar dacă nu știi foarte multe despre EcoTurismul românesc. Programul afișează o intrebare, iar la final dă și răspunsul corect.

Jocul se poate juca:

  • individual – răspunzi la întrebări, acumulezi puncte, astfel numele tău este afișat in clasamentul general. „Războiul” se duce ]ntre tine și ceilalți participanți.

  • în echipă – dacă te-ai săturat să joci individual, ți se pare prea simplu sau vrei ceva mai interactiv, îți poți creea propria echipă, îți inviți prietenii să se alăture echipei tale și începeți să jucați. În funcție de scorul fiecăruia din echipă, jucătorul primeste automat un grad, care poate să crească sau să scadă, în funcție de activitatea lui în echipă. „Războiul” punctelor se duce între echipa ta și alte echipe.

Mult succes și cât mai multe drumeții reale, alături de oamenii munților, care vă pot învăța cum să te războiești pe teren cu muntele și natura, fără ca nimeni să piardă 🙂

Luiza

O poveste despre tradiții renăscute și curaj

Pentru că nu ne-am propus să vă vorbim în acest număr doar despre tradițiile legate de sărbătorile de iarnă, am să vă spun aici o altă poveste. O poveste începută cu mult curaj, despre altfel de tradiții.

Prima tradiție este aceea a oamenilor cărora le pasă de locul în care s-au născut și de comunitatea în care și-au trăit frumoasa poveste a copilăriei, de soarta oamenilor de lângă care au plecat, pentru a-și găsi norocul pe alte meleaguri. Și așa ceva găsim, încă, la mulți dintre semenii noștri, români.

O altă tradiție este cea a curajului de a te apuca de ceva, chiar dacă nu ai prea mulți bani în buzunar, doar pentru că te bazezi pe alte două frumoase tradiții – cea a solidarității unei comunități și cea a încrederii în oameni.

O poveste care a reușit să reînvie tradiții și obiceiuri și să le pună în valoare în mai multe feluri chiar decât și-au propus, aducând la lumină o comunitate „adormită” într-o stare de neputință sau nepăsare.

Pentru că, proiectul o dată început, s-a dezvoltat asemenea unui bulgăre de zăpadă pornit pe pantă la vale, crescând ca-n povești – „într-un an cât alții în șapte”… A fost nevoie doar de o idee și un imbold!

Mandra.01

Proiectul despre care care vreau să vă povestesc este cel al Muzeului de Pânze şi Poveşti din localitatea Mândra – Ţara Făgăraşului – un proiect curajos, frumos și unic (deocamdată) fiind primul muzeu „construit” de copii!

Muzeul de Pânze şi Poveşti – s-a născut în 2011, într-o casă veche din Mândra, care a fost construită pe la începutul lui 1900, în care mai mulţi copii şi oameni mari, cu suflet mare au pus la un loc gânduri și idei, au pus mână de la mână, aducându-și la un loc și prietenii, pentru a crea spații de lucru și joacă dedicate copiilor, poveștilor și tradițiilor frumoase, care să aducă lumină nu numai vieții copiilor din comunitate ci și întregului sat!

Au pornit fără niciun ban în buzunar, doar cu o POVESTE pe care o spun mai departe şi pe care fel de fel de oameni care o aud, o ajută să crească, să se întâmple! Alături de copii au contribuit oamenii din sat, părinţii, primaria, preotul, prieteni, cunoscuţi şi necunoscuţi din toată lumea.

Tabara_MandraCa să aranjeze căsuța, au participat, alături de copii veniți de la oraș, la „Tabăra DE TREABĂ de acasă”. Cei 50 de copii din tabără au amenajat spații de joacă și ateliere de lucru și, cu ajutorul unor restauratori din București – Ana și Florin, au creat tot felul de obiecte frumoase, pe care le-au dat la schimb pentru a obține cele necesare amenajării casei și muzeului.

O parte din ideile creative ale celor care au lucrat în ateliere au fost incluse și într-o nouă linie de modă vestimentară – Mândra Chic, în care au fost valorificate elemente ale costumului tradițional din Țara Făgărașului. Creatoarea acestor haine este și ea o promotoare a Poveștii și o susținătoare a muzeului.

Au reușit cu toții atât de bine, încât au hotărât să spună povestea și altora – ca și ei să încerce să o realizeze, în alte părți.

Muzeul_iarnaȘi, mai mult, au vrut să dea o mână de ajutor pentru a luminna sărbătorile unor copii orfani și sărbătorile noastre, ale tuturor.

În Ajun de sărbători, copiii de la Muzeul de Pânze și Povești Mândra au pornit la colindat și au ajuns cu produsele de la atelierele cu dichisuri de Crăciun (îngerași pictați pe sticlă și mândruțe – ecusoane pentru sărbătorile de iarnă) la Brașov, unde au strâns bani pentru copiii din centrele de plasament.

„N-am venit să cerem, am venit să dăm!” – spun acești copii minunați.

Și, de curând, au înregistrat la Mândra, unul din cele mai frumoase colinde tradiționale, interpretat de Diana Gribincea – un colind în dar pentru toți românii, pe care îl găsiți aici:

http://lapasprintarafagarasului.blogspot.ro/search/label/Colind%20in%20dar%20%28Diana%20Gribincea%20si%20Muzeul%20de%20Panze%20si%20Povesti%29

Adresa lor?

Muzeu Mandra - bilboard

Muzeul de PânzeșiPovești, localitatea Mândra nr. 137, județulBrașov

http://muzeuldepanzesipovesti.blogspot.ro/

 

Ce ziceți, vă place povestea?

Merită toată lauda și un călduros – La mulți ani! – de la noi toți, cred eu 🙂

Diana

Să trecem la următorul nivel!

Razvan

„- M-am săturat de atâta critică…. Oare noi ca societate suntem axați numai pe critica negativistă și pe dezaprobare…?

Putem să trecem la următorul nivel, în care să fim capabili să facem o critică constructivă, ceva pozitiv, ceva prin care să ajutăm, să dăm dovada că măcar noi, generația noastra, putem spulbera mentalitățile preconcepute ale celor care nu au avut șansa de a se dezvolta într-o societate democratică și liberă, ca și noi

Hai să dăm dovada că suntem cetățeni europeni care pot evolua, și să nu mai spunem „așa e în România, „trăimîn România” sau expresii de acest gen pentru că noi suntem România, noi o reprezentăm și dacă noi nu facem nimic și nu încercăm să schimbăm ceva, să știți că tot noi suntem cei vinovați.

Resemnarea nu este o variantă! Să nu uităm că noi creăm socitatea în care se vor dezvolta copiii noștri și de al cărui destin suntem și vom fi legați, mai mult unii sau mai puțin alții dintre noi.

Știu că se poate! și din acest motiv am simțit nevoia să scriu aceste rânduri, să vă reamintesc acest lucru pe care, sunt convins că voi îl știați!”

 voluntari-la-romania-prinde-radacini_6638977bced68dVoluntari la Proiectul România prinde rădăcini

Am citat din textul postat de colegul nostru Răzvan Olteanu pe pagina lui de Facebook – pentru că noi credem că îndemnul lui trebuie dat mai departe, reamintit mereu și pus în practică, în fiecare zi, în fiecare situație.

concurs-si-voluntari-Noaptea-MuzeelorȘi noi o vom face, inclusiv în această revistă, fără a ne amesteca în „ciorba” politicului românesc.

Tocmai pentru a nu fi implicați, fie și involuntar, în campania electorală, am lăsat să treacă un eveniment important – apelul olimpicilor români către guvern, un apel care considerăm că ar trebui susținut de toți cei care cred că valoarea trebuie să fie respectată și în România.

Și noi credem și susținem cu tărie asta!

De aceea publicăm mai jos Scrisoarea deschisă trimisă de olimpici premierului și ministrului educației pe data de 30 noiembrie și ne alăturăm glasul acestui Apel.

Vă rugăm să o faceți și voi, postând comentarii în revistă și mesaje pe pagina noastră de Facebook.

Și putem face multe alte lucruri bune, separat sau împreună..  Haideți să trecem la următorul nivel!

 Rodica

Voluntari-britanici-2

Studenti britanici care au lucrat in România la construcția caselor Habitat pentru Umanitate

Scrisoarea olimpicilor

Suntem un grup de fostiși actuali olimpici internationali, dezamagiti de lipsa de respect pentru performanta in educatie. Este imposibil ca dupa aproape un an si jumatate sa nu primim niciun semn de recunostinta pentru lobbyul adus Romaniei la olimpiadele internationale la care am participat in anul 2010-2011.

Pe cat de mandri am fost ca am reprezentat cu success Romania la nivel mondial, pe atat de mahniti suntem de lipsa de reactie a Ministerului Educatiei si a Guvernului Romaniei in ceea ce priveste recunoasterea meritelor noastre si ale profesorilor nostri. In ultimii ani, Romania s-a clasat printre cele mai puternice tari europene ca urmare a rezultatelor obtinute de noi si de colegii nostri la numeroasele olimpiade la care am participat.Fara o motivatie clara, in anul scolar 2010-2011 Ministerul Educatiei nu a mai organizat Festivitatea de Premiere a Olimpicilor Internationali, o traditie inceputa in anul 1990. Pana in 2010, aceasta Premiere a avut loc in fiecare an la sfarsit de noiembrie/inceput de decembrie. Anul trecut insa, dupa ce a fost amanata pana in luna iulie, in momentul in care unii dintre noi erau deja in tren in drum spre festivitate, am fost anuntati ca totul se amana “pe termen nedefinit”. Niciun motiv, nicio scuza, nici macar un “multumesc frumos”.Dupa o alta scrisoare deschisa a coordonatorului Lotului National de Matematica, domnul Profesor Dr. Radu Gologan, dumneavoastra, doamna Ministru al Educatiei si dumneavoastra, domnule Prim Ministru, ati promis ca veti gasi o solutie.

Au trecut insa 4 luni de atunci, multe telefoane date pentru a verifica situatia premiilor, si multe discutii purtate cu experti in legislatia Romaniei, care ne-au spus de nenumarate ori ca nu exista niciun motiv pentru a nu ni se acorda premiile meritate.

In luna august insa, am aflat chiar de la dumneavoastra, doamna Ministru al Educatiei, motivul pentru care Festivitatea nu a fost organizata. La intoarcerea Lotului Romaniei pentru Olimpiada Internationala de Astronomie si Astrofizica din Rio de Janeiro, Brazilia, ne-ati spus ca noi nu suntem la fel de apreciati ca olimpicii sportivi pentru ca majoritatea colegilor nostri opteaza sa isi continue studiile superioare in strainatate.

Printre noi se afla si tineri care studiaza in afara tarii si care se simt profund umiliti de replica dumneavoastra. Reprezentam Romania la unele dintre cele mai mari universitati din lume si credem ca munca si eforturile noastre sunt unul dintre cei mai importanti factori in promovarea imaginii Romaniei in strainatate.

Nu acceptam sa fim generatia neglijata si nici ca eforturile profesorilor nostri sa ramana uitate. Stim ca suntem o generatie de tranzitie politica si impas economic, insa consideram ca asta nu ar trebui sa afecteze sistemul educational si ca respectul pentru perfomanta trebuie sa ramana o prioritate.”

O ZI PENTRU OAMENI – 10 Decembrie

what-are-human-rights

În fiecare an, la 10 decembrie, în lumea întreagă este sărbătorită Ziua Internaţională a Drepturilor Omului. Cu această ocazie sunt omagiaţi cei care se ridică împotriva încălcării drepturilor omului și sunt aduse la lumină, cu mai multă putere, problemele celor persecutaţi şi aLe celor care nu se bucură de drepturile și libertăţile fundamentale.

Se împlinesc 63 de ani de când Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite a adoptat „Declaraţia Universală a Drepturilor Omului”, document fundamental în lupta popoarelor lumii pentru înfăptuirea principiilor şi idealurilor stipulate de Carta Naţiunilor Unite. În întreaga lume se organizează manifestări aniversare care menţin vie flacăra luptei pentru demnitate şi libertate.

onu

Anul 2012 a fost poate chiar un an de răscruce pentru revendicarea drepturilor și libertăților omului și respectarea acestora. Milioane de oameni, din toate colțurile lumii au ieșit în stradă și au cerut schimbarea. Cei mai mulți au ales să se facă auziți prin intermediul oricărei surse de mass-media și rețele de socializare, precum Twitter sau Facebook, pentru a-și declara drepturile și pentru a impune respectarea acestora.

Ziua Mondială a Drepturilor Omului este o zi în care oamenii trebuie să reflecte asupra sensului, necesității și importanței de a se bucura de drepturile lor umane. Din acest punct de vedere, această zi este nu atât o sărbătoare, cât o zi de examen global și reflecție.

Drepturile umane ar trebui să fie asigurate fiecărei persoane și apărarea acestor drepturi ne reunește pe toți, fără a ține cont de diferențele geografice sau culturale.

Anul acesta oricine are șansa de a susține drepturile omului alăturându-se acestei celebrări.

Invită-ți familia și prietenii să participe la campania inițiată de www.celebratehumanrights.org.

drepturile_omului

Am primit și noi o invitație – la evenimentul organizat de Universitatea Româno-Americanî, Asociația One World România și Programul Statul de Drept Europa de Sud-Est al Fundației Konrad Adenauer – o proiecție specială a documentarului DUPĂREVOLUȚIE de Laurențiu Calciu.

Proiecția va avea loc Luni 10 decembrie, orele 18:00 , în Aula Universității Româno-Americane din Bd. Expoziției, Nr.1B, Sect. 1.

Intrarea este liberă

Prezentat în cadrul ediției din 2011 a Festivalului internațional de film documentar dedicat drepturilor omului One World Romania, filmul documentează situatța din București în primele 6 luni după revoluția din 1989.

Proiecția va fi urmată de o dezbatere.

Diana